Malomkert: Deconectat de telefon, conectat la natură

Iată că am ajuns din nou la Covasna. Despre ce am făcut data trecută am scris aici. Vizita actuală ne-a surprins, însă, într-o nouă formulă, tot de trei, dar de data aceasta cu micuța Ingrid. Filip a experimentat prima vacanță la bunici, „fără mami, fără tati, fără bebe”, iar noi ne-am făcut bagajele și am plecat într-o nouă aventură. Ce a urmat... ne-a uimit chiar și pe noi.
Plecarea a fost din Buzău, iar traseul a fost Buzău - Nehoiu - Întorsura Buzăului - Covasna. Am făcut cam trei ore, având și câteva mici opriri, pentru a admira peisajul absolut spectaculos. Am trecut pe lângă Barajul Siriului, un loc despre care auzisem, dar nu mi-am imaginat că poate fi atât de frumos.

Atenție dacă alegeți acest traseu, pentru că, după Întorsura Buzăului, drumul este destul de dificil, pe o porțiune de vreo 10 kilometri.
Ne-am cazat la Hotelul TTS, în Covasna, un hotel potrivit pentru familii care au copii mici, dar și părinți dornici de relaxare. Există un loc de joacă outdoor foarte bine dotat, chiar lângă restaurantul hotelului, dar și spa și piscină.

De data aceasta am ales să ne plimbăm prin Târgu Secuiesc, care se află cam la 30 de minute de Covasna. E un oraș unde simți că timpul stă în loc și doar câțiva turiști, ce par rătăciți, mai animă locul. Totuși, e ceva plăcut aici. Poate clădirile ce amintesc de un mic orășel austriac. Sau poate piatra cubică ce se îmbină atât de frumos cu porțile din lemn, ce ascund povești de sute de ani.

Noi ne-am oprit - evident - la Restaurantul Secuiesc. Mâncarea este foarte bună, atmosfera plăcută și au și scaune pentru copii. Vită cu găluște, supă de cartofi cu brânză de capră, gulaș, carne de vânat... dar las pozele să vă povestească și ele.

Ne-am îndreptat, apoi, către Cetatea Ika. Am parcurs vreo 20 de minute până acolo, pornind din Târgu Secuiesc, călăuziți de GPS. Ajunși în fața cetății am văzut pe harta Google că, în imediata apropiere, există un loc de joacă. Părea foarte aproape, așa că am mers să vedem ce este acolo, pentru a ști data viitoare când vom călători și cu Filip. Ce a urmat, ne-a depășit cu mult așteptările.
Am ajuns în fața unor porți mari din lemn, care ascundeau o comoară, un loc plin de atâta energie pozitivă, atât de multă liniște și unde tradițiile și valorile sunt perfect conservate.
Se numește Malomkert și, chiar la intrare, te întâmpină o casă veche, bătrânească, ce ascunde un cuptor mai vechi de 300 de ani.

Aici există trei case secuiești, aduse din alte sate, recondiționate, care abia așteaptă să își primească oaspeții. Locația este administrată de soții Szocs. Doamna Ilona este o persoană caldă, cu care te poți întinde la povești ore bune, fără să simți cum zboară timpul, iar domnul Laszlo este de o ospitalitate rar întâlnită.

Aici se organizează ateliere unde copiii pot învăța cum se pregătește delicioasa pâine cu cartofi sau pot frământa chiar ei aluatul pentru kurtos.

O altă atracție a locației constă într-o moară de apă ce a fost adusă aici de soții Szocs și care este funcțională.

Sursa foto: aici

Un lucru important pe care trebuie să îl știți este că aici nu există semnal la telefon, dar nu-i nimic, conectarea cu natura, tradițiile și poveștile zonei sunt suficiente.

Hugs,

Otilia S.

Weekend la Covasna: Relaxare în trei, la început de primăvară. Bonus: vizită la Lacul Sfânta Ana

Primăvara a adus, pe lângă vreme bună și soare în priviri, mult dor de ducă. Așa că ne-am făcut bagajele și primul weekend din aprilie ne-a prins în Covasna.
Ca să ajungem în Covasna am ales ruta Valea Prahovei - Brașov. Am mers cam trei ore și jumătate cu mașina și am făcut un popas în Centrul istoric din Brașov, ca să nu treacă ziua de vineri fără să ne bucurăm puțin de soare, de porumbei și de ceva mâncare bună.
Vremea a fost excelentă așa încât, sâmbătă, de dimineață am pornit să explorăm locul.

În primul rând, această zonă este absolut superbă datorită conacelor. De aceea este cunoscută și drept Ținutul Conacelor. Sunt la tot pasul. Impunătoare, frumoase, pline de istorie. În stare de degradare, multe dintre ele, din păcate. Totuși, își păstrează farmecul și după sute de ani de la construirea lor.
Un conac superb și cu o poveste interesantă este Castelul Daniel.

Sursa foto: aici

Dacă ajungi în Covasna trebuie să bifezi Valea Zânelor. Un peisaj absolut superb, în care există și o cetate dacică, despre care se spune că Decebal ar fi ales-o drept refugiu, înainte de a muri. Tot legendele spun și că în Valea Zânelor ar fi trăit Ileana Cosânzeana, cea mai frumoasă fată din poveștile românilor.

Chiar lângă hotelul nostru, care, de altfel, se află pe Vala Zânelor, se găsește un monument unic. Este vorba despre „șiclău”, un sistem prin care se transportă vagoane, folosindu-se gravitația. Nu l-am văzut în mișcare, dar l-am pozat pentru posteritate :))). De altfel, tot în zonă se află și o mocăniță, care circulă doar dacă există cerere din partea turiștilor.

Covasna este cunoscută, mai ales, datorită resurselor naturale folosite în tratarea diverselor boli cardiovasculare. Odată ajuns aici, poți încerca o experiență unică - mofeta. Aceasta poate fi găsită în diferite hoteluri, dar și în centrul orașului (Bardocz și Bene), locuri în care conținutul bioxidului de carbon poate ajunge la 98%.
Că tot pomeneam mai sus de hotel, am profitat la maximum de facilitățile pe care le-am avut: ne-am plimbat cu bicicleta, am luat cu asalt locul de joacă exterior, dar și pe cel interior. A! Bonus a fost piscina, de care Filip a fost ultra-mega încântat!

A doua zi de weekend!
Sunt sigură că nu am exploatat tot ce avea Covasna de oferit, dar am lasat restul obiectivelor pentru data viitoare și am pornit spre Lacul Sfânta Ana.

Am pornit GPS-ul și ne-am lăsat purtați de farmecul zonei. Asta până am ajuns într-o zonă de drum foarte proastă. Mie-mi place mult să conduc în zone împădurite și chiar mă bucuram că am parte de această mică bucurie. Rectific acum: îmi place să conduc prin zone de pădure în care nu există cratere în asfalt, că se duce tot feng-shui-ul!
Lacul Sfânta Ana este o oază de liniște. Costă 20 de lei intrarea cu mașina și 10, fără mașină. Lumea ieșise la picnic, dar noi ne-am bucurat de aruncatul pietricelelor în apă, Filip și-a ales un con în care ne-am pus toate amintirile din acest weekend la păstrat și în rest am zburdat de colo colo, bucurându-ne de soare!

La întoarcere, ne-am oprit la Resortul Balvanyos, unde am băut o cafea foarte bună și am mâncat prânzul. Locul este ideal pentru familiile cu copii. Are un parc de aventură , pe care sigur îl vom explora când va crește Filip mai mare. Restaurantul arată foarte bine, iar mancarea te atrage, chiar și atunci când nu ești gurmand. O chestie inedită care ni s-a întâmplat aici a fost refuzul chelnerului de a accepta bacșiș. Motivația: nu iau tips de la persoane cu copii mici. Tir cu arcul, escalade, miniferma de animale, offroad, drumeții și pista de alergare completează lista de activități pe care le poți încerca în acest resort.
În împrejurimi se află și două peșteri: Peștera Sulfuroasă și Peștera Ucigașă, dar și Cetatea Balvanyos, Stațiunea Balvanyos și Izvoarele Tămăduitoare.

Sursa foto: aici

Covasna și copiii
Indiferent de vârsta copilului, Covasna este un loc în care poți petrece un weekend minunat alături de familie! Mai ales că este regatul colacilor Kurtos! Tot aici cei mici au ocazia să decoreze singuri turta dulce! Pentru că în zonă sunt meșteșugari care dau viață aluatului cu miere de albine! Iar unii dintre ei te primesc în atelier pentru un moment de creație!

Sursa foto: aici

Dar cel mai mult îmi place ideea de diversitate din Covasna, ideea că oamenii au un alt ritm acolo, iar aerul trebuie neapărat luat la pachet pentru acasă!

Milano: La dolce vita, în varianta parinți cu toddler în vacanță

City break la Milano la sfârșit de noiembrie. Vremea ține cu noi. Copilul, cooperant cum ne-a obișnuit deja.Ce îți poți dori mai mult? Ei bine...  Sunt multe variabile în ecuație. Îți spun mai jos ce ne-a plăcut și ce nu a fost pe gustul (și necesitățile noastre) în Capitala Modei. 

Sursa foto: aici

Pregătirile...

Ne-am luat biletele de avion cu vreo două luni înainte să plecăm. Am dat aproximativ 200 și ceva de euro, toți trei – dus cu Blue Air, întors cu Ryanair. Se găsesc bilete și mai ieftine, cu prețuri de pe la 20 de euro, dar zborurile sunt de pe aeroportul Bergamo, care e la distanță de vreo oră și jumătate de Milano. Noi am aterizat pe Linate, care e la opt kilometri de centrul orașului, iar plecarea a fost de pe Malpensa (cel mai mare aeroport al orașului italian). În cazul în care vom reveni la Milano, vom alege Linate (detalii aici) – e aproape și e un autobuz care te lasă chiar în centru, contra sumei de 1,5 euro. Pentru a ajunge la Malpensa am mers cu metroul, iar apoi am luat un tren. Total: o ora și ceva și 13 euro/persoană.
Pentru că Filip e încă mic și necesită un meniu special, am decis să apelăm tot la Airbnb, căci aveam nevoie de bucătărie. Am ales un apartament, situat la doar o stație de metrou de Dom, în apropierea căruia se aflau o mulțime de magazine, marketuri și, bineînțeles, restaurante. Am plătit cam 1.600 de lei (355 de euro), pentru patru nopți. Da, știu, am fi putut sta la un hotel cu banii aștia, dar am mizat pe faptul că voi putea găti pentru micul copil călător.

Ce vizitezi în Milano dacă mergi cu cel mic

Toată lumea asociază Milano cu shopping-ul, ceea ce e perfect normal, dar, dacă mergi cu cel mic, poți face și alte lucruri.

În primul rând, trebuie să incluzi în program o vizită la MUBA (Museo dei Bambini Milano). Imediat ce am aflat despre el, am zis că vom sta cel puțin o jumătate de zi acolo. Doar că socoteala de acasă nu prea s-a potrivit, pentru că nu existau activități pentru copii sub vârsta de doi ani. La MUBA au loc, zilnic, diferite ateliere pentru copii. Locul este destul de popular, zeci de familii venind cu cei mici aici. Când am fost noi, era organizat un atelier de prelucrare a nuielelor: copiii învățau să facă scaune, coșuri și obiecte decorative. Pentru toddleri (cei până în doi ani) se organizează activități doar o dată pe lună. Partea bună e că există și un mic restaurant, unde părinții pot savura o cafea, iar cei mici pot alege din meniurile special concepute pentru ei. Predomină pastele, iar o porție costă aproximativ 8 euro. Cam tot atât este și prețul pentru accesul la activitățile desfășurate aici.
Ceea ce mi s-a părut dezamăgitor este că aveau puține jucării, multe dintre ele fiind destul de uzate și murdare. În plus, cei de la intrare nu au putut să ne ofere o alternativă, nu au știut să ne recomande alte locuri de joacă pentru copii.

Totuși, există alternative! Fie că ești cu toddler-ul, fie că nu, te poți plimba prin Piazza del Dumo. Este principalul punct de atracție din Milano, ceea ce se justifică prin catedrală gotică extrem de frumoasă. Dacă partenerul de voiaj este suficient de mare, poți chiar urca pe acoperișul Domului (it. Duomo di Santa Maria Nascente), ceea ce noi nu am făcut pentru că era o coadă destul de mare de fiecare dată când am ajuns în zonă. Next time!

Foarte aproape de Dom se află Teatro alla Scala. Exteriorul nu e impresionant. În interior, însă, lucrurile se schimbă. Noi am vizitat această locație și am avut noroc să fie chiar un spectacol. Chiar în fața scenei se află trei sau patru loje, cu geamuri, care permit vizitatorilor, nu spectatorilor, să asiste la ceea ce se întâmplă în sală. Filip a fost fascinat și chiar a încercat să cânte și el, spre deliciul celorlalți vizitatori și spre groaza personalului. J Tot aici veți găsi și o expoziție de instrumente muzicale. Din păcate, nu am găsit informații în dreptul acestora, nici măcar anul în care au fost confecționate. Partea bună la Scala e că există lift, ceea ce e o raritate în Milano, dar vă povestesc mai încolo ce și cum.

Un alt loc destul de frumos este Castello Sforzesco. Prin curtea acestuia te poți plimba, însă nu vă imaginați că e vreun Versailles. Sunt alei pietruite și cam atât. Dacă ai timp și dispoziție, poți vizita muzeele care se află în acest castel – cel de artă antică, de arte aplicate, de arheologie sau cel al instrumentelor muzicale.

Noi nu am zăbăvit prea mult pe aici, pentru că ne grăbeam spre Acvariu. Am greșit puțin drumul și am ajuns la Triennale Milano. Un loc în care vei găsi galerii de artă, expoziții neconvenționale de design și o cafenea care nu va ieși din tiparul locului. Am stat aici pentru micul dejun și ne-am încărcat de frumos și de energie pozitivă. Sus, pe acoperiș, la etajul trei, se află un restaurant, care are și terasă afară. Un loc foarte frumos, care oferă și o panoramă drăguță.

După ce am băut și cafeaua, am pornit în cautarea Acvariului, că doar de aia am plecat de acasă. Până la acvariu am trecut prin Parcul Sempione. Fiind sâmbătă, era multă animație și mai ales mulți copii. Am văzut cea mai mare concentrație de copii aici, pentru că în rest, ai fi zis că milanezii preferă să aibă doi, trei câini, decât un copil.

În acest parc se află și Acquario Civico. Nu-ți imagina că se poate compara cu acvariile din Barcelona, Genova sau Budapesta. Să spunem că este asemănător cu cel din Tulcea. Oricum, este un loc în care poți să te plimbi o oră, o oră și jumătate, cu cel mic. De altfel, în acest loc se refugiază mulți părinți în weekend, fiind o activitate pe gustul copiilor. Peștii colorați, rățuștele din lacul de afară, dar și un spațiu, situat la etaj, unde poți să-i dai să mănânce, fac din acest Acquario un loc ce merită vizitat, dacă ești cu cel mic. Biletul de intrare costă doar cinci euro, iar dacă vrei să te informezi înainte de a merge, poți accesa site-ul lor.

O altă activitate pe care aș include-o în această listă este vizitarea „Cinei cea de taină”, a lui Da Vinci. Trebuie să știi ce la început că nu poți să te duci pur și simplu să o vezi. E nevoie de rezervare anterioară, pe care nu ar fi rău să o faci chiar de acasă, ca să fii sigur! Accesul costă 12 euro, iar mai multe detalii găsești aici
Locul care mi-a plăcut cel mai mult este Navigli, despre care am scris aici și aici. Aici sunt mai multe canale de apă, care își leagă istoria de Leonardo da Vinci. Se pare că acesta este primul canal navigabil construit în mod artificial. Astăzi, aici sunt zeci de restaurante și cafenele, buticuri, mici galerii de artă în spații în care te aștepți mai puțin și locuri în care te poți bucura de mâncarea stradală. E o plăcere să te plimbi pe aici și să simți vibrația diversității. În Navigli, poți să pleci într-un tur organizat cu barca, să te bucuri de un tradițional aperitivo sau pur și simplu să admiri apusul. Indiferent ce alegi, îți va plăcea cu siguranță.

Milano și copiii
Milano e un oraș frumos, însă, dacă mergi cu micuțul din dotare, e ușor cam complicat să te descurci. În primul rând, la metrou sunt puține stațiile unde există un lift. Chiar și scările rulante sunt o raritate. Acest lucru face destul de greu accesul, mai ales dacă ai și căruțul. 
Scriam mai sus că am ales să închiriem un apartament. Nu știu dacă toate blocurile sunt așa - dar tind să cred că da (raportat și de ceea ce am întâlnit la Roma) - , însă lifturile sunt foarte, foarte înguste. Abia am îndesat căruțul în el. 
În plus, la trecerile de pietoni, de multe ori, trotuarele nu aveau o pantă, ci trebuia efectiv să escaladezi bordura. Suntem obișnuiți, nu e nicio problemă. Ne-am simțit ca acasă. 
În Milano sunt multe parcuri, ceea ce e un plus atunci când mergi cu cel mic. Ceea ce am observat la milanezii ieșiți la plimbare este că mulți au doi sau chiar trei câini. Destul de rar am întâlnit în parcuri părinți ieșiți la plimbare.
Tot în acest capitol trebuie să menționez că milanezii, chiar dacă au influențe din partea elvețiană, vorbesc foarte tare. Sunt italieni, până la urmă, și se justifică. Totuși, Milano mi s-a părut un oraș foarte gălăgios.