Malomkert: Deconectat de telefon, conectat la natură

Iată că am ajuns din nou la Covasna. Despre ce am făcut data trecută am scris aici. Vizita actuală ne-a surprins, însă, într-o nouă formulă, tot de trei, dar de data aceasta cu micuța Ingrid. Filip a experimentat prima vacanță la bunici, „fără mami, fără tati, fără bebe”, iar noi ne-am făcut bagajele și am plecat într-o nouă aventură. Ce a urmat... ne-a uimit chiar și pe noi.
Plecarea a fost din Buzău, iar traseul a fost Buzău - Nehoiu - Întorsura Buzăului - Covasna. Am făcut cam trei ore, având și câteva mici opriri, pentru a admira peisajul absolut spectaculos. Am trecut pe lângă Barajul Siriului, un loc despre care auzisem, dar nu mi-am imaginat că poate fi atât de frumos.

Atenție dacă alegeți acest traseu, pentru că, după Întorsura Buzăului, drumul este destul de dificil, pe o porțiune de vreo 10 kilometri.
Ne-am cazat la Hotelul TTS, în Covasna, un hotel potrivit pentru familii care au copii mici, dar și părinți dornici de relaxare. Există un loc de joacă outdoor foarte bine dotat, chiar lângă restaurantul hotelului, dar și spa și piscină.

De data aceasta am ales să ne plimbăm prin Târgu Secuiesc, care se află cam la 30 de minute de Covasna. E un oraș unde simți că timpul stă în loc și doar câțiva turiști, ce par rătăciți, mai animă locul. Totuși, e ceva plăcut aici. Poate clădirile ce amintesc de un mic orășel austriac. Sau poate piatra cubică ce se îmbină atât de frumos cu porțile din lemn, ce ascund povești de sute de ani.

Noi ne-am oprit - evident - la Restaurantul Secuiesc. Mâncarea este foarte bună, atmosfera plăcută și au și scaune pentru copii. Vită cu găluște, supă de cartofi cu brânză de capră, gulaș, carne de vânat... dar las pozele să vă povestească și ele.

Ne-am îndreptat, apoi, către Cetatea Ika. Am parcurs vreo 20 de minute până acolo, pornind din Târgu Secuiesc, călăuziți de GPS. Ajunși în fața cetății am văzut pe harta Google că, în imediata apropiere, există un loc de joacă. Părea foarte aproape, așa că am mers să vedem ce este acolo, pentru a ști data viitoare când vom călători și cu Filip. Ce a urmat, ne-a depășit cu mult așteptările.
Am ajuns în fața unor porți mari din lemn, care ascundeau o comoară, un loc plin de atâta energie pozitivă, atât de multă liniște și unde tradițiile și valorile sunt perfect conservate.
Se numește Malomkert și, chiar la intrare, te întâmpină o casă veche, bătrânească, ce ascunde un cuptor mai vechi de 300 de ani.

Aici există trei case secuiești, aduse din alte sate, recondiționate, care abia așteaptă să își primească oaspeții. Locația este administrată de soții Szocs. Doamna Ilona este o persoană caldă, cu care te poți întinde la povești ore bune, fără să simți cum zboară timpul, iar domnul Laszlo este de o ospitalitate rar întâlnită.

Aici se organizează ateliere unde copiii pot învăța cum se pregătește delicioasa pâine cu cartofi sau pot frământa chiar ei aluatul pentru kurtos.

O altă atracție a locației constă într-o moară de apă ce a fost adusă aici de soții Szocs și care este funcțională.

Sursa foto: aici

Un lucru important pe care trebuie să îl știți este că aici nu există semnal la telefon, dar nu-i nimic, conectarea cu natura, tradițiile și poveștile zonei sunt suficiente.

Hugs,

Otilia S.